Concurs
Am găsit un concurs interesant, și în același timp foarte accesibil. Trebuie doar să completăm datele de contact, să urmărim blog-ul, să ne abonăm pentru a primi postările pe e-mail, să dăm "Like" paginii de Facebook. Toate acestea pentru a primi unul dintre cele trei produse "Lush": Un șampon solid, un fond de ten, sau un ulei solid pentru masaj, având în același timp posibilitatea de a alege din diverse sortimente. Mai multe detalii aici: http://www.adynas.com/2011/02/castiga-un-produs-cosmetic-lush.html .
Foarte drăguță Adyna, nu?:)
sâmbătă, 19 februarie 2011
O primă încercare.
M-am trezit cu un mare entuziasm, și anume acela de a-mi "decora" unghiile. Iată ce a ieșit:
Am folosit ojă albastră, lac cu sclipici (atât alb, cât și unul de o nuanță mai galbenă) și câteva "puchistrele" albastre :).
Am folosit ojă albastră, lac cu sclipici (atât alb, cât și unul de o nuanță mai galbenă) și câteva "puchistrele" albastre :).
vineri, 18 februarie 2011
Câțiva timizi pași...
S-au împlinit câteva luni, da...s-au împlinit. De atunci tot încerc să-mi dau seama cam la ce-ar fi folositor "să ai un blog".
Din toate materialele parcurse, mi-a fost dat să observ câte o trăsătură definitorie a fiecăruia, o calitate care reieșea din amalgamul de teme pe care respectivul le aborda.
Uneia-i plăcea să-l citeze, și chiar să-l analizeze pe Cioran (pe-asta o găsisem în clipele mele mai "triste", când mă afundam și eu în scrierile lui - mă bucur c-am trecut peste, Doamne feri').
Alt blog era al cuiva pasionat de fotografii (era o perioadă în care simțeam eu că mă regăsesc in practicarea unui asemenea hobby, dus chiar la nivel profesionist. A trecut).
Mai găsisem un blog "farmaceutic", impropriu spus: era un blog comun al unor studențele care - acum îmi dau seama - se plângeau de cât era de oripilantă facultatea de farmacie. În clipele alea încercam să mă conving că vreau neapărat să fiu și eu dom'ne farmacistă (nu realizez de ce mă uitam pe acel blog, care era cam anti-farmacie - probabil să capăt și niște opinii contra), că nu degeaba mi-a plăcut și chimia în liceu (de fapt profesoara a avut un rol definitoriu), dar numai bine că m-am gândit mai "profund" și-am zis că nici la facultatea de drept nu mor, și că nu se merită s-o abandonez, poate, poate, s-o ivi ceva în viitor (știu, concepția studentului românaș:), da' chiar n-ai încotro, ți-e imposibil să gândești altfel dacă nu beneficiezi de niște "nepotisme").
Mă rog, au fost nenumărate cazuri; ceea ce voiam să subliniez e că fiecare-și avea "rostul", ambiția, hobby-ul său...Și mă gândeam, al meu care-i?
Recunosc că am avut parte de-o inspirație, cel puțin la partea aceasta, și anume de a SCRIE despre așa ceva, că în rest, acea pasiune se instaurase serios de vreo...săptămână:)). Am mai avut tentative, dar bineînțeles că n-au mai avansat, rămânând așa cum le-am denumit și acum. Ca să nu bat câmpii înaintea subiectului, spun și acum despre ce era vorba: este ceea ce se numește mai "monden", "Nail Art". Da, da, adică "desenele alea fără nicio noimă pe unghiuțe"; cam asta ar afirma mulți ("atâta vorbăreală pentru niște unghii?"). Părerea mea e alta. După cum ar spune-o și un clișeu mai personalizat, unghiile reprezintă, fără îndoială, cartea de vizită a unei persoane, indiferent de sex, dar cu precădere - cartea de vizită a femeii. O fi genetic, nu o fi, nu mi-a fost dat niciodată să privesc indiferentă unghiile neîngrijite, îndeosebi pe cele cu "terra" sub ele; ce naiba, ori te apuci de grădinărit, ori îți îngrijești unghiile? Și era cu atât mai înfiorător, cu cât vedeam asta la femei în toată firea; nu mă refer la cele nevoiașe, aș fi absurdă (deși chiar și muncind la o sapă, puteai să-ți scoți minunile de sub ele), ci doar la unele "coconițe". Coconițe la prima vedere, la o a doua îți dădeai seama că toată ținuta lor era gătită "ca pe inaintea nașului" :)...Înțeleg, se poate întâmpla, poate le-am văzut chiar în clipa lor "tragică", și mie mi s-a întâmplat să nu mi le intrețin cu ojă, să am cuticule cu fundu'-n sus, dar asta prin sesiune, când nu prea mai catadicseam să ies din casă. Nu era deloc frumos, mustrare și pentru mine!
Mă rog...mi-am propus să nu mă întind, și am făcut tot în afară de asta. CRED că ceea ce voi încerca să expun in postările următoare, vor fi diverse tentative(iar cuvântu' ăsta...) de modele pe unghii, tentative ce sper că vor avansa pe cât de mult. Însă nu numai, poate am să mă extind mai mult pe domeniu și cu alte teme.
Da, chiar am scris tot în afară de a menționa clar și concis că sunt începătoaaare, începătoare, nu? Ei, uite am zis-o acu'. Revin mâine, adică tot azi (e ora 1 fără ceva...), cu un model, care sper să nu fie judecat prea drastic, având în vedere că sunt cum am sustinut mai devreme, o "debutantă" :).
Din toate materialele parcurse, mi-a fost dat să observ câte o trăsătură definitorie a fiecăruia, o calitate care reieșea din amalgamul de teme pe care respectivul le aborda.
Uneia-i plăcea să-l citeze, și chiar să-l analizeze pe Cioran (pe-asta o găsisem în clipele mele mai "triste", când mă afundam și eu în scrierile lui - mă bucur c-am trecut peste, Doamne feri').
Alt blog era al cuiva pasionat de fotografii (era o perioadă în care simțeam eu că mă regăsesc in practicarea unui asemenea hobby, dus chiar la nivel profesionist. A trecut).
Mai găsisem un blog "farmaceutic", impropriu spus: era un blog comun al unor studențele care - acum îmi dau seama - se plângeau de cât era de oripilantă facultatea de farmacie. În clipele alea încercam să mă conving că vreau neapărat să fiu și eu dom'ne farmacistă (nu realizez de ce mă uitam pe acel blog, care era cam anti-farmacie - probabil să capăt și niște opinii contra), că nu degeaba mi-a plăcut și chimia în liceu (de fapt profesoara a avut un rol definitoriu), dar numai bine că m-am gândit mai "profund" și-am zis că nici la facultatea de drept nu mor, și că nu se merită s-o abandonez, poate, poate, s-o ivi ceva în viitor (știu, concepția studentului românaș:), da' chiar n-ai încotro, ți-e imposibil să gândești altfel dacă nu beneficiezi de niște "nepotisme").
Mă rog, au fost nenumărate cazuri; ceea ce voiam să subliniez e că fiecare-și avea "rostul", ambiția, hobby-ul său...Și mă gândeam, al meu care-i?
Recunosc că am avut parte de-o inspirație, cel puțin la partea aceasta, și anume de a SCRIE despre așa ceva, că în rest, acea pasiune se instaurase serios de vreo...săptămână:)). Am mai avut tentative, dar bineînțeles că n-au mai avansat, rămânând așa cum le-am denumit și acum. Ca să nu bat câmpii înaintea subiectului, spun și acum despre ce era vorba: este ceea ce se numește mai "monden", "Nail Art". Da, da, adică "desenele alea fără nicio noimă pe unghiuțe"; cam asta ar afirma mulți ("atâta vorbăreală pentru niște unghii?"). Părerea mea e alta. După cum ar spune-o și un clișeu mai personalizat, unghiile reprezintă, fără îndoială, cartea de vizită a unei persoane, indiferent de sex, dar cu precădere - cartea de vizită a femeii. O fi genetic, nu o fi, nu mi-a fost dat niciodată să privesc indiferentă unghiile neîngrijite, îndeosebi pe cele cu "terra" sub ele; ce naiba, ori te apuci de grădinărit, ori îți îngrijești unghiile? Și era cu atât mai înfiorător, cu cât vedeam asta la femei în toată firea; nu mă refer la cele nevoiașe, aș fi absurdă (deși chiar și muncind la o sapă, puteai să-ți scoți minunile de sub ele), ci doar la unele "coconițe". Coconițe la prima vedere, la o a doua îți dădeai seama că toată ținuta lor era gătită "ca pe inaintea nașului" :)...Înțeleg, se poate întâmpla, poate le-am văzut chiar în clipa lor "tragică", și mie mi s-a întâmplat să nu mi le intrețin cu ojă, să am cuticule cu fundu'-n sus, dar asta prin sesiune, când nu prea mai catadicseam să ies din casă. Nu era deloc frumos, mustrare și pentru mine!
Mă rog...mi-am propus să nu mă întind, și am făcut tot în afară de asta. CRED că ceea ce voi încerca să expun in postările următoare, vor fi diverse tentative(iar cuvântu' ăsta...) de modele pe unghii, tentative ce sper că vor avansa pe cât de mult. Însă nu numai, poate am să mă extind mai mult pe domeniu și cu alte teme.
Da, chiar am scris tot în afară de a menționa clar și concis că sunt începătoaaare, începătoare, nu? Ei, uite am zis-o acu'. Revin mâine, adică tot azi (e ora 1 fără ceva...), cu un model, care sper să nu fie judecat prea drastic, având în vedere că sunt cum am sustinut mai devreme, o "debutantă" :).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)